Quarterly dividends, a provision favouring business expansion. Micro-enterprises become even more attractive

 După o lungă perioadă de incertitudine fiscală și schimbări legislative frecvente, a apărut și o lege favorabilă mediului de afaceri și în special micilor antreprenori. Este vorba de legea care le acordă societăților posibilitatea să plătească dividende trimestrial, în loc de anual. Distribuția de dividende în timpul anului este permisă în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, oferind astfel flexibilitate relației dintre administratori și acționari. Această condiție, împreună cu altele menite să asigure neutralitatea fiscală, a favorizat apariția, în aceste state, a societăților de tip holding care au fost foarte importante pentru extinderea afacerilor în afara granițelor țării.

 Dividendul trimestrial a încurajat investițiile și rotația capitalului, generând efecte multiplicatoare pentru economiile acelor țări. În România, limitarea de a plăti dividende doar la finalul anului financiar, după aprobarea situațiilor financiare, a fost valabilă practic dintotdeauna, de la momentul apariției Legii Societăților și a Legii Contabilității, la începutul anilor 90. Această prevedere viza protejarea creditorilor societății prin restricția impusă administratorilor de a distribui dividende în timpul anului, înainte ca situațiile financiare să fie cunoscute de către acționari și creditori. De-a lungul timpului însă, societățile au început să facă raportări semestriale sau chiar trimestriale (de exemplu, societățile listate la bursă).

De ce este necesară această prevedere în România?

 Deși, conform Legii Societăților, o societate poate distribui dividende la finalul unui an financiar, în practică, dividendele se plătesc mult mai târziu. Motivul este că plata se poate efectua doar după aprobarea situațiilor financiare care intervine în cel mult 150 de zile de la închiderea anului financiar (respectiv 120 de zile pentru anumite societăți).

 În aceste condiții, acționarii și asociații societăților comerciale trebuiau să aștepte cael puțin un an și jumătate pentru a face noi investiții sau chiar pentru a-și asigura traiul de zi cu zi, în cazul în care nu aveau venituri din alte surse. În plus, în lipsa acestei prevederi, nu puteau să ia avânt structurile de holding locale, mulți antreprenori fiind nevoiți să înființeze astfel de vehicule investiționale sub legislația altor state.

 Corelată și cu regimul fiscal de microîntreprindere, cu care va coexista, această prevedere va favoriza mai ales afacerile mici și mijlocii. În prezent, microîntreprinderile, a căror definiție din punct de vedere fiscal se referă la cifra de afaceri anuală, care trebuie să fie mai mică de 1 milion de euro, pot aplica un impozit pe cifra de afaceri de 3%, în loc de 16% raportat la profit. Cota de impozit pe cifra de afaceri poate scădea la 1%, dacă microîntreprinderea angajează cel puțin o persoană. Acest regim devine extrem de favorabil pentru industrii cu marjă mare de profit; de exemplu pentru societățile care au un angajat și o marjă de profit mai mare de aproximativ 6%. În plus, datorită impozitului de 5% pe dividende, cota efectivă de impozitare pentru un antreprenor coboară sub 5%. La aceasta se adaugă recent introdusa contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10% din valoarea dividendului, dar nu mai mult de 10% din 12 salarii minime brute (astfel contribuția maximă anuală ajunge la 2.280 lei).

Regimul microîntreprinderii devine și mai avantajos

 Comparativ cu regimul fiscal aplicabil persoanelor fizice autorizate (PFA) care plătesc 10% impozit pe venit la un venit net (cifra de afaceri din care se scad anumite cheltuieli deductibile), la care se adaugă CASS (în același cuantum ca mai sus) și contribuție de asigurări sociale (CAS) cel puțin la un venit minim, regimul microîntreprinderii este mult mai avantajos.

 Deși aceste condiții mai favorabile s-au aplicat și până acum, regimul microîntreprinderilor ridica probleme din punctul de vedere al fluxurilor de numerar atâta timp cât nu dădea posibilitatea de a distribui dividende în timpul anului. În schimb, PFA poate să dispună în orice moment de venitul net.

 Prin aplicarea noii prevederi, regimul microîntreprinderii intră în normalitate, iar antreprenorii nu vor mai fi nevoiți să recurgă la diverse metode de utilizare a banilor, cum ar fi efectuarea de cheltuieli pe societate etc. Atenție, însă, societățile care distribuie dividende trimestrial vor trebui să plătească și impozitul aferent acelor profituri la care se adaugă impozitul pe dividende.

 Se pare că societățile care au intrat în sistemul de plată anticipată a impozitului pe profit vor trebui să revină la sistemul trimestrial pentru a putea beneficia de această facilitate.

 Prin urmare, cel puțin atâta timp cât dividendele vor beneficia de o cotă mai mică de impozitare față de alte categorii de venituri, ne așteptăm ca această prevedere să fie aplicată de multe societăți în România. Reamintim că circa 90% dintre societățile din România s-ar putea încadra în regimul fiscal de microîntreprindere, în baza cifrei de afaceri.

 Atragem atenția însă că microîntreprinderea nu poate înlocui din punct de vedere fiscal o relație dependentă de tip angajat – angajator, existând prevederi în legislația fiscală care atrag o astfel de reclasificare, dacă natura economică a relației o impune.

Un articol de Alexandra Smedoiu, Partener Deloitte România