Dividendele trimestriale, o prevedere care favorizează extinderea afacerilor. Microîntreprinderile devin și mai atractive

 După o lungă perioadă de incertitudine fiscală È™i schimbări legislative frecvente, a apărut È™i o lege favorabilă mediului de afaceri È™i în special micilor antreprenori. Este vorba de legea care le acordă societăților posibilitatea să plătească dividende trimestrial, în loc de anual. DistribuÈ›ia de dividende în timpul anului este permisă în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, oferind astfel flexibilitate relaÈ›iei dintre administratori È™i acÈ›ionari. Această condiÈ›ie, împreună cu altele menite să asigure neutralitatea fiscală, a favorizat apariÈ›ia, în aceste state, a societăților de tip holding care au fost foarte importante pentru extinderea afacerilor în afara graniÈ›elor țării.

 Dividendul trimestrial a încurajat investiÈ›iile È™i rotaÈ›ia capitalului, generând efecte multiplicatoare pentru economiile acelor țări. În România, limitarea de a plăti dividende doar la finalul anului financiar, după aprobarea situaÈ›iilor financiare, a fost valabilă practic dintotdeauna, de la momentul apariÈ›iei Legii Societăților È™i a Legii Contabilității, la începutul anilor 90. Această prevedere viza protejarea creditorilor societății prin restricÈ›ia impusă administratorilor de a distribui dividende în timpul anului, înainte ca situaÈ›iile financiare să fie cunoscute de către acÈ›ionari È™i creditori. De-a lungul timpului însă, societățile au început să facă raportări semestriale sau chiar trimestriale (de exemplu, societățile listate la bursă).

De ce este necesară această prevedere în România?

 DeÈ™i, conform Legii Societăților, o societate poate distribui dividende la finalul unui an financiar, în practică, dividendele se plătesc mult mai târziu. Motivul este că plata se poate efectua doar după aprobarea situaÈ›iilor financiare care intervine în cel mult 150 de zile de la închiderea anului financiar (respectiv 120 de zile pentru anumite societăți).

 În aceste condiÈ›ii, acÈ›ionarii È™i asociaÈ›ii societăților comerciale trebuiau să aÈ™tepte cel puÈ›in un an È™i jumătate pentru a face noi investiÈ›ii sau chiar pentru a-È™i asigura traiul de zi cu zi, în cazul în care nu aveau venituri din alte surse. În plus, în lipsa acestei prevederi, nu puteau să ia avânt structurile de holding locale, mulÈ›i antreprenori fiind nevoiÈ›i să înfiinÈ›eze astfel de vehicule investiÈ›ionale sub legislaÈ›ia altor state.

 Corelată È™i cu regimul fiscal de microîntreprindere, cu care va coexista, această prevedere va favoriza mai ales afacerile mici È™i mijlocii. În prezent, microîntreprinderile, a căror definiÈ›ie din punct de vedere fiscal se referă la cifra de afaceri anuală, care trebuie să fie mai mică de 1 milion de euro, pot aplica un impozit pe cifra de afaceri de 3%, în loc de 16% raportat la profit. Cota de impozit pe cifra de afaceri poate scădea la 1%, dacă microîntreprinderea angajează cel puÈ›in o persoană. Acest regim devine extrem de favorabil pentru industrii cu marjă mare de profit; de exemplu pentru societățile care au un angajat È™i o marjă de profit mai mare de aproximativ 6%. În plus, datorită impozitului de 5% pe dividende, cota efectivă de impozitare pentru un antreprenor coboară sub 5%. La aceasta se adaugă recent introdusa contribuÈ›ie de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10% din valoarea dividendului, dar nu mai mult de 10% din 12 salarii minime brute (astfel contribuÈ›ia maximă anuală ajunge la 2.280 lei).

Regimul microîntreprinderii devine È™i mai avantajos

 Comparativ cu regimul fiscal aplicabil persoanelor fizice autorizate (PFA) care plătesc 10% impozit pe venit la un venit net (cifra de afaceri din care se scad anumite cheltuieli deductibile), la care se adaugă CASS (în acelaÈ™i cuantum ca mai sus) È™i contribuÈ›ie de asigurări sociale (CAS) cel puÈ›in la un venit minim, regimul microîntreprinderii este mult mai avantajos.

 DeÈ™i aceste condiÈ›ii mai favorabile s-au aplicat È™i până acum, regimul microîntreprinderilor ridica probleme din punctul de vedere al fluxurilor de numerar atâta timp cât nu dădea posibilitatea de a distribui dividende în timpul anului. În schimb, PFA poate să dispună în orice moment de venitul net.

 Prin aplicarea noii prevederi, regimul microîntreprinderii intră în normalitate, iar antreprenorii nu vor mai fi nevoiÈ›i să recurgă la diverse metode de utilizare a banilor, cum ar fi efectuarea de cheltuieli pe societate etc. AtenÈ›ie, însă, societățile care distribuie dividende trimestrial vor trebui să plătească È™i impozitul aferent acelor profituri la care se adaugă impozitul pe dividende.

 Se pare că societățile care au intrat în sistemul de plată anticipată a impozitului pe profit vor trebui să revină la sistemul trimestrial pentru a putea beneficia de această facilitate.

 Prin urmare, cel puÈ›in atâta timp cât dividendele vor beneficia de o cotă mai mică de impozitare față de alte categorii de venituri, ne aÈ™teptăm ca această prevedere să fie aplicată de multe societăți în România. Reamintim că circa 90% dintre societățile din România s-ar putea încadra în regimul fiscal de microîntreprindere, în baza cifrei de afaceri.

 Atragem atenÈ›ia însă că microîntreprinderea nu poate înlocui din punct de vedere fiscal o relaÈ›ie dependentă de tip angajat – angajator, existând prevederi în legislaÈ›ia fiscală care atrag o astfel de reclasificare, dacă natura economică a relaÈ›iei o impune.

Un articol de Alexandra Smedoiu, Partener Deloitte România