Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind Distribuția de Asigurări (REFORMARE)

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI PRIVIND DISTRIBUȚIA DE ASIGURĂRI
(REFORMARE)
din 20 ianuarie 2016

În data de 20.01.2016 a fost adoptată reformarea Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind intermedierea de asigurări.

Obiectul reformării îl reprezintă armonizarea dispozițiilor naționale din sectorul distribuției de asigurări și reasigurări, fără a împiedica statele membre să mențină sau să introducă dispoziții mai stricte în scopul de a proteja consumatorii, cu condiția ca dispozițiile respective să fie coerente cu dreptul Uniunii şi cu prezenta directivă.

În documentul reformat se precizează că:

a. intermediarii de asigurări, reasigurări și asigurări auxiliare trebuie să fie înregistrați la o autoritate competentă din statul membru de origine. Înregistrarea acestora se face sub rezerva îndeplinirii cerințelor profesionale şi organizatorice stabilite de statul membru, iar în cazul în care aceştia încetează să mai îndeplinescă condiţiile respective vor fi radiaţi din registru;
b. este important să se garanteze un nivel ridicat de profesionalism și competență în rândul intermediarilor de asigurări, reasigurări și asigurări auxiliare, precum și în rândul angajaților întreprinderilor de asigurare și reasigurare care sunt implicați în activități premergătoare vânzării, în vânzare și în activități post-vânzare de produse de asigurare. Practic, cunoștințele profesionale ale tuturor celor implicaţi în distribuţia produselor de asigurare trebuie să corespundă complexității acestei activități. Intermediarii de asigurări auxiliare ar trebui să aibă obligația de a cunoaște termenii și condițiile polițelor pe care le distribuie și, dacă este cazul, normele privind gestionarea solicitărilor de despăgubiri și a reclamațiilor;
c. trebuie asigurate formarea și pregătirea profesională continuă pentru menținerea unui nivel adecvat de performanță, corespunzător pieţei şi rolului pe care intermediarii îl îndeplinesc. Formarea și pregătirea profesională continuă poate fi realizată prin cursuri, cursuri online și mentorat. Forma, conținutul și certificatele necesare sau alte documente justificative adecvate, cum ar fi înscrierea într-un registru sau absolvirea cu succes a unui examen, se reglementează de fiecare stat membru.

În ceea ce priveşte pregătirea profesională a intermediarilor de produse de asigurare, la art.10 din directivă, sunt menţionate cerințele profesionale şi organizatorice. Astfel, statele membre trebuie să se asigure că:

a. distribuitorii de asigurări și reasigurări și angajații întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care desfășoară activități de distribuție de asigurări și reasigurări au cunoștințele și abilitățile corespunzătoare pentru a-și îndeplini sarcinile și îndatoririle în mod adecvat;
b. intermediarii de asigurări și reasigurări, precum și angajații întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și angajații intermediarilor de asigurări și de reasigurări respectă cerințele de formare și pregătire profesională continuă, pentru menținerea unui nivel adecvat de performanță, corespunzător rolului pe care îl au pe piaţa asigurărilor;
c. instituie și fac publice mecanismele care să le permită să controleze efectiv și să evalueze cunoștințele și abilitățile intermediarilor de asigurări și reasigurări și ale angajaților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și ai intermediarilor de asigurări și de reasigurări, pe baza a cel puțin 15 ore de formare sau pregătire profesională anuală, ținând seama de natura produselor vândute, tipul de distribuitor, rolul pe care îl îndeplinesc și activitatea desfășurată în cadrul distribuitorului de asigurări și reasigurări.
b. își adaptează condițiile cerute, în materie de cunoștințe și abilități, în funcție de activitatea specifică de distribuție de asigurări sau reasigurări și de produsele distribuite.

Fiecare stat membru poate impune ca îndeplinirea cerințelor de formare și pregătire să fie dovedită prin obținerea unui certificat.
În situaţia în care un stat membru nu aplică cerinţe de formare şi pregătire profesională continuă tuturor persoanelor fizice care lucrează într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau pentru un intermediar de asigurări sau de reasigurări care desfășoară activități de distribuție de asigurări sau de reasigurări, atunci acesta se va asigura că persoanele relevante din structura de conducere a unor astfel de întreprinderi care răspund de distribuția de produse de asigurare și de reasigurare, precum și toate celelalte persoane implicate direct în distribuția de produse de asigurare demonstrează ca deţin cunoștințele și abilitățile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.

Cerințele minime, privind cunoștințele și competențele profesionale pentru distribuția produselor de asigurare prevăzute de directivă, sunt:

I Riscuri generale clasificate în clasele 1-18 din partea A din anexa I la Directiva 2009/138/CE
(a) cunoștințele minime necesare privind termenii și condițiile polițelor oferite, inclusiv riscurile auxiliare, dacă sunt acoperite de polițe;
(b) cunoștințele minime necesare privind dispozițiile aplicabile care reglementează distribuția de produse de asigurare, cum ar fi legislația privind protecția consumatorilor și legislația relevantă în domeniul fiscalității, social și al muncii;
(c) cunoștințele minime necesare privind gestionarea solicitărilor de despăgubiri;
(d) cunoștințele minime necesare privind gestionarea reclamațiilor;
(e) cunoștințele minime necesare privind evaluarea nevoilor consumatorului;
(f) cunoștințele minime necesare privind piața asigurărilor;
(g) cunoștințele minime necesare privind standardele de deontologie profesională;
(h) competențele minime necesare în domeniul financiar.

II Produse de investiții bazate pe asigurări
(a) cunoștințele minime necesare privind produsele de investiții bazate pe asigurări, inclusiv termenii și condițiile și primele nete și, dacă este cazul, prestațiile garantate și negarantate;
(b) cunoștințele minime necesare privind avantajele și dezavantajele diverselor opțiuni de investiții pentru titularii de polițe;
(c) cunoștințele minime necesare privind riscurile financiare suportate de titularii de polițe;
(d) cunoștințele minime necesare privind polițele care acoperă riscuri asociate asigurărilor de viață și alte produse de economii;
(e) cunoștințele minime necesare privind organizarea sistemelor de pensii și prestațiile garantate de acestea;
(f) cunoștințele minime necesare privind dispozițiile aplicabile care reglementează distribuția de produse de asigurare, cum ar fi legislația privind protecția consumatorilor și legislația fiscală relevantă;
(g) cunoștințele minime necesare privind piața asigurărilor și piața produselor de economisire;
(h) cunoștințele minime necesare privind gestionarea reclamațiilor;
(i) cunoștințele minime necesare privind evaluarea nevoilor consumatorului;
(j) gestionarea conflictelor de interese;
(k) cunoștințele minime necesare privind standardele de deontologie profesională;
(l) competențele minime necesare în domeniul financiar.

III Riscuri de viață clasificate în anexa II la Directiva 2009/138/CE
(a) cunoștințele minime necesare privind polițele, inclusiv termenii, condițiile, prestațiile garantate și, dacă este cazul, riscurile auxiliare;
(b) cunoștințele minime necesare privind organizarea sistemului de pensii din statul membru relevant și prestațiile garantate de acesta;
(c) cunoștințe privind dispozițiile aplicabile din legislația privind contractele de asigurare, protecția consumatorilor, protecția datelor, combaterea spălării banilor și, dacă este cazul, legislația relevantă din domeniul fiscal și domeniul social și al muncii;
(d) cunoștințele minime necesare privind piața asigurărilor și piața altor servicii financiare relevante;
cunoștințele minime necesare privind gestionarea reclamațiilor;
(f) cunoștințele minime necesare privind evaluarea nevoilor consumatorului;
(g) gestionarea conflictelor de interese;
(h) cunoștințele minime necesare privind standardele de deontologie profesională;
(i) competențele minime necesare în domeniul financiar.

Mai multe informaţii privind modificările aduse Directivei 2002/92/CE pot fi gasite pe site-ul:
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1454255073838&uri=CONSIL:PE_49_2015_REV_1